Daca scriu din nou, iti vei aminti de mine? De ceea ce eram o data, de ceea ce numeam eu o visatoare, de ceea ce credeam ca doar tu poti face din mine un astfel de om, un om al carui nume nu conta, dar felul cum privea era totul. Putea vorbi despre el ore in sir, tu nestiind ca adevarul se ascunde printre randuri, nu in vorbe. De ceea ce credeam ca zambetele inseamna viata, dar viata inseamna liniste. Linistea unei nopti tarzii vorbind la telefon. Linistea unei paduri nemarginite de zgomotele copacilor batuti de vant si cutreierati de pasari si animale. Linistea unei plaje lipsita de pasi, dar infundata de valuri nervoase zdrobindu-i malul. Linistea unei prapastii care prevesteste moartea, dar a carei pustietati e invadata de zgomotul zborului unei pasari rapitoare si a pietrelor ce nu-si gasesc locul pe stanci. Linistea unui munte calauzit de pasii a miilor de turisti si a milioanelor de conifere si arbusti. Linistea camerei copilului ce doarme adanc, dar ticaitul ceasului ii acopera si sunetul respiratiei. Linistea unei case lipsita de viata. Linistea unei camere lipsite de zambete, dar infundata in tipete si plansete. Linistea unui cimitir. Linistea unui lac. Linistea unei sarituri in apa. Linistea unei statii de autobuz pustii. Linistea unui spital cu batrani pe moarte. Linistea suferintei unor parinti a caror copil moare. Linistea lacrimilor unei familii fara camin. Linistea sufletului fara credinta. Linistea unei frane puse la timp pentru a salva vieti. Linistea unei biciclete pe camp. Linistea unui copac ce cade. Linistea macraba a unui leagan pustiu. Linistea unor lacrimi de bucurie. Linistea unui pahar spart. Linistea incendiara a unei tigarete aprinsa.Linistea ultimei zile de vara iti va aduce aminte de mine, stand pe o patura, pe un camp, gandindu-ma la tine si la linistea primului nostru sarut, urmat de zgomotul firelor de par ce se ridica de pe mana.
