Duminica. Seara. Mult prea lenesa sa ma uit pe geamul balconului sa vad daca inca mai este luna plina. Dashboard-ul tumblr-ului meu niciodata nu este mort. In cautare de postari unice, postari ce poate ar trezi amintiri dureroase in mine. Imi torn suc intr-un pahar. Beau jumatate din el si il las pe masa. Neatentie.. Ah, dureroasa neatentie. Din cauza ei am dat peste pahar. Se sparge. Bucati mari de sticla raman pe masa. Sucul se prelinge pe fata de masa rosie, acoperita de 2 mari bucati de hartie si curge pe covorul albastru. Doua bucati din intregul pahar ajung pe covor, picurate in varful acestora de suc. Le iau in mana, le pun una peste alta.
Am destramant un suflet, un intreg. Am cele mai mari bucati in mana. Cele doua mari bucati au fost baza intregului. Au curs picaturi de lacrimi pe ele. S-a format o balta de sange in jurul acestor suflete ranite. M-am grabit si le-am aruncat.
Le-am maturat si amintirile ramase pe covor. Nu au fost multe, dar probabil au fost cele mai frumoase. Pentru mine ar fi putut fi cele mai dureroase, in contact cu pielea.
Le-am sters picaturile, lacrimile varsate pe masa cu un prosop, iar balta de sange s-a strecurat printre gaurile covorasului.
Au murit impreuna. Au trait impreuna. Au fost omorati de aceeasi inima rece. De o neatentie ce a pus un intreg in pericol. Au fost ingropati impreuna.
Mi-am luat alt pahar, mai mic...
Poate nu va muri la fel de repede...
No comments:
Post a Comment