Tehnologia

 Urasc tehnologia de acum 2-3 ani, de cand sora mai mica a fost nevoita sa poarte ochelari de vedere din cauza statului la calculator exagerat si la televizor de parca daca ar atinge ecranul, ar intra in el.
 Urasc tehnologia pentru ca pe multi ii transforma intr-un mic robotel, cu un creier "contrafacut" sau modificat de catre monitoarele mici de pe biroul camerei goale, sau a unui televizor ce starneste numai scandal.
 Urasc tehnologia pentru ca multi din adeptii sai, uita ce sunt sentimentele, uita cum arata o padure, uita cum se poarta o conversatie fara a tasta niste butoane.
 Dar iubesc tehnologia, doar pentru ca ma apropie de cine am nevoie. De oameni de la distante de sute de km. Dar o urasc pentru ca nu ar putea sa mi le aduca si pe ele, o data cu mesajul receptionat.
  Stai in fata acelui micut ecran, pe care vezi tot ceea ce faci, dar nu si cum faci. Vezi mesaje, vezi imagini, auzi melodiile preferate.. dar.. nu e la fel.
  Nu e aici sa-ti dea o imbratisare. Nu e aici sa te bata pe umar, felicitandu-te pentru rezultate. Nu e aici sa-ti arate cu adevarat blandetea din ochi si cu cata pasiune te indeamna catre ceva.
  Te gandesti ca vorbesti cu cineva, vezi cu cine, te atrage fizic, incepi sa vorbesti si mai mult, acum.. mintea lui relativ perfecta te indeamna spre placerea purtarii unei conversatii reale si obisnuite. Acest cineva, este undeva departe, dar tu stii ca e in fata unui alt monitor, probabil ti-l imaginez ca un aparat, ca un robotel micut, fara creier, dar plin de cipuri, care face acelasi lucru ca si tine, tasteaza neincetat, probabil pe o tastatura ca a ta, avand reactii reale, reactii ce se simt!
  Zambesti fara sa fii vazut, razi chiar daca nimeni nu te aude, si "cineva" e frumos chiar daca nu-l vezi, are un chip, un suflet si o minte frumoasa, sentimentele ce te strabat nu mai sunt virtuale, ci pur si simplu iti umbla prin corp, si te umple de veselie si fiori.