Copacul vietii mele

Tu, copac al vietii mele,
Imbacsit de randunele
Ce-si iubesc zilele de viata
Ciripind in fiecare dimineata.

Unele vin si pleaca,
Altele uita sa se-ntoarca;
Uitand de tine si de casa,
Aratand ca nu le pasa.

Tu, copac al vietii mele;
Vrut-am ploaia sa te spele,
Ca esti plin d-ale lumii vise
Si inima-ti sta sa se despice.

Inima groasa si-amanuntita
De ciocanitori, mereu, ciopartita.
Cum suporti tu, asta durere,
Cand iubire, nimeni nu-ti cere?

Crengile tale, amintiri placute,
De privirea mea strabatute,
Vegheaza prezenta tuturor
Si sufera din cauza lor.

Cine ar putea sa te loveasca
Cand tu ii ajuti sa calatoreasca
In lumea viselor, si sa descopere
Ca viata-i usoara, si, fara durere.

Frunzele tale ne arata
Ca viata nimanui nu-i minunata.
Ca-n fiecare an ceva din noi moare
Cand caldura soarelui dispare.