Dor de margarete

 In toamna cea tarzie

Nici margaretele nu-nvie.
C-au ramas pe urma mea
Si ne-au parasit lumea.

Am in cap doar amintirea
Florilor ce-mi ier iertarea
C-au plecat si m-au lasat
Si de viata m-au zburat.

C-au murit pe rand si ele.
Si eu stau, acum, cu ciorile
Care nu-mi stau la ureche,
Dara-mi-te sa le strang buchete.