inima-i îngenunchiată

Mi-ai rupt inima-n bucăți.
Știu că nu pot trece de prejudecăți,
Dar plâng, îngenunchez plângând,
Mă prăpădesc de tot, lacrimi culegând.

Crezut-am că uitarea-i ușoară,
Dar amintiri încep s-apară.
Gândurile-ncep a se sfeti în cap,
De sentimente nici nu mai încap.

Mintea haos mi-ai facut-o;
Inima, se pare, c-am pierdut-o!
Lumea pe dos a-nceput să-mi fie -
În propriul corp îmi sunt stafie.

Locul meu nu-i nicăieri,
În brațe-ți eram alaltăieri -
Semnătura ți-ai lăsat-o pe mine,
Ești răul ce mi-a făcut bine..

Dar inima-i transformată-n gheață,
Par'că doar visele mă mai țin în viață.
De tine, de tot, aș vrea să scap -
Gândurile-n ordine să-mi fie-n cap!

Ajung acasă în genunchi,
Incep a mă uita în fiecare unghi -
Ceva din mine te cheamă înapoi
Și-apoi vreau să uit de amândoi...

Inima mi-e frântă-n piept;
Sufletu-n mine e nedrept;
Totu-n mine-a-ngenunchiat..
Aș vrea să știu că te-am uitat!

Anu' nou mai bun

Poți să spui multe despre ea,
Dar nu poți spune ca are inimă rea!
Pe obrajii roșii lacrimi își varsă, 
Dar niciodata nu are fața stearsă.

Iubește mai mult decât ori și cine,
Chiar dacă n-o acceptă de la primu care vine!
Toți o știu de un copil prea visător,
Dar pentru fericire este cel mai răzbunător!

Copilul din tine

Uită-te la tine în oglindă!
Ce vezi? O față suferindă?
Ai un tine un copil frumos
Cu ochi albaștri și inimos,
Și-n păr i s-a pus soarele!
Nu sta, te rog, să-i frângi aripioarele!

Scoate-l la suprafață, la aer!
Arată-i caldură chiar dac-afară-i ger,
El nu simte încă, știe doar ce-i binele!
Nu-i strica viziunea, arată-i toate tainele,
Tainele lumii, tainele oamenilor, ale tale...
Nu-i transmite gânduri rele, îi pot fi letale!

Te rog, ai grijă de el cum n-ai avut de nimeni!
Ai grijă de el ca de mine, lasă-i pe alți semeni!
Acum ești doar și cu el, doi pici ai lumii,
E rândul vostru să fiți sângele inimii,
Lumea uită de tot, lumea uită de voi,
Dar voi să nu uitați de ei, de noi!

Ai în tine un copil ce zace-n veci,
Ai grijă de el, ai grijă cum il vindeci!