inima-i îngenunchiată

Mi-ai rupt inima-n bucăți.
Știu că nu pot trece de prejudecăți,
Dar plâng, îngenunchez plângând,
Mă prăpădesc de tot, lacrimi culegând.

Crezut-am că uitarea-i ușoară,
Dar amintiri încep s-apară.
Gândurile-ncep a se sfeti în cap,
De sentimente nici nu mai încap.

Mintea haos mi-ai facut-o;
Inima, se pare, c-am pierdut-o!
Lumea pe dos a-nceput să-mi fie -
În propriul corp îmi sunt stafie.

Locul meu nu-i nicăieri,
În brațe-ți eram alaltăieri -
Semnătura ți-ai lăsat-o pe mine,
Ești răul ce mi-a făcut bine..

Dar inima-i transformată-n gheață,
Par'că doar visele mă mai țin în viață.
De tine, de tot, aș vrea să scap -
Gândurile-n ordine să-mi fie-n cap!

Ajung acasă în genunchi,
Incep a mă uita în fiecare unghi -
Ceva din mine te cheamă înapoi
Și-apoi vreau să uit de amândoi...

Inima mi-e frântă-n piept;
Sufletu-n mine e nedrept;
Totu-n mine-a-ngenunchiat..
Aș vrea să știu că te-am uitat!