storyline in 2202

nu stii cu ce sa incepi, dar erai acolo, aveai in gand tot ce puteai sa transformi in cuvinte pe hartie. 

tu stii cum e sa fii intr-o antiteza? cand e negreu e si alb, cand e soare sunt si nori. asa e acum. vrei sa dormi, dar vrei sa fii treaza. cum? daca scriu minte-a mi-o ia razna? daca scriu, maine mai gandesc? daca scriu, o sa vreau sa scriu mereu? 

e aproape vara, suntem in 2202, poate mai sau mai aprilie? mai scrie. mai gandeste. mai fa ce-ti place. 

e antiteza. e roz acum. e negru mai tarziu, poate dupa 11 noaptea, nici tu nu stii. nici el nu stie. 

iti place? tu zici ca da. el zice ca nu. te vezi departe? tu zici ca da. el zice ca nu. e antiteza. 

tu razi. el zice ca plangi. el plange. tu gandesti. gandesti cum sa-l opresti. cum sa-l faci sa inteleaga ca e okay, e okay sa te simti asa. e okay sa faci ce-ti place, dar sa nu mai poti. asta inseamna sa muncesti pentru ceva ce este al tau. te consumi, consumi tot ce ai: putere, voce, lacrimi, zambete, cuvinte, liniste, nervi, extaz. e antiteza. 

se uita in ochii tai, te vede calma. tu fierbi. esti nervoasa, dar ai promis ca nu mai faci scene. esti mandra de tine ca intr-un final ai inceput sa te controlezi si sa-ti canalizezi energia in ceva constructiv. te-ai gandit deja: te-ai maturizat. nu mai dai cu piciorul? de ce? nu stii. vezi viitorul? poate da. dar vezi ce-i mai important. vezi ca poti sa ajuti. ce? cum? nu conteaza. daca il linistesti ai castigat. s-au oprit. cine? lacrimile. nu mai curg. a lasat capul jos. pe masa. rasufla. e usurat? e suparat? nu i-a iesit ce a vrut? ce a vrut? sa puna punct. si de ce nu l-ai lasat? l-am lasat, dar i-am spus sa se gandeasca cum va fi in viitor? in viitorul cui? al lui, bineinteles, de ce sa se gandeasca la viitorul meu? pai si daca voia ssa puna punct, tu de ce i-ai zis sa se uite la viitorul lui? din egoism, i-am spus si lui, am fost egoista ca nu mi-am permis sa dau cu piciorul la ceva doar pentru ca el este intr-o pasa proasta. nu te inteleg, dar el e okay? nu stiu. cum nu stii? nu stii, asa cred, a plecat sarutandu-ma si imbratisandu-ma cum o face doar cand stie ca ii sunt alaturi. deci sunteti bine? NU STIU, asa cred. te macina ca nu stii? bineinteles, i-am spus si lui, o sa ma macine mult de tot intrebarea asta, dar i-am dat timp sa se gandeasca, ca o va face: nu stiu, ca va fi bine: nu stiu, ca voi fi multumita: stiu. Oricare ar fi decizia, de mi-o va spune, va fi una buna. Pentru cine? pentru amandoi. Nu te inteleg, cum adica pentru amandoi, daca va veti desparti? exact, ne despartim pentru ca el considera ca sunt o povara, ca trebuie sa se gandeasca si la mine si ca nu are timp de asta. pai si tu cum vei fi bine daca stii ca de asta va veti desparti? pentru ca eu nu caut sa fiu o povara, iar atat timp cat cineva ma vede ca pe-o povara, deja nu mai sunt eu: nu am cerut niciodata atentie, ajutorul sau altele astfel incat sa devin o povara, consider ca am fost puternica si emotiva, exact cat trebuie, poate mai mult din toate cateodata, dar nici nu am ajuns in punctul in care cineva sa ma considere o povara - sa nu uitam de ce am plecat din Iasi. 

si ce faci? traiesc ca si pana acum, poate cu mai multa energie, pentru ca e soare. eu nu te inteleg si cred ca nimeni nu o face: cum reusesti? sa traiesc? nu asta, e clar respiri. exact. dar duminica ai avut un episor in care trebuia sa o iei de la capat si cu toate astea tu ai fost super bine si ti-ai vazut de activitatile de zi cu zi. si ce e rau in asta? nu e rau, dar nu realizezi? ca ce? ca reprimi tristetea si suferinta? aaaa ba nu, nu reprim nimic, asta nu veti intelege niciodata si vad ca nici tu, care ma cunosti de-atata timp nu intelegi: nu voi reprima niciodata nimic, sunt constienta de tot ce se intampla in jurul meu, sunt constienta ca ce am acum maine pooof pot sa nu mai am, dar stii ce voi avea tot restul vietii mele? ce? optimismul pe care l-am capat dupa toate cele intamplate, el nu ma va parasi niciodata atat cat eu am grija de el. dar daaaar, oameni, ai nevoie de oameni, de iubire, de energie, ce faci daca nu ii mai ai maine? daca nu-i mai am, #ayaye, nu ii pot obliga sa stea langa mine, atat timp cat nu mai sunt langa mine inseamna ca ei au renuntat la mine. pai ce, tu nu renunti la ei? eu nu renunt la oameni, ma gandesc la ei mereu, le mai dau un semn din cand in cand, celor care stiu ca tin la mine si care nu au renuntat la mine. e iubitul tau! asa si? cum asa si... maine poate vei fi singura? nope, nu voi fi, am oameni in jurul meu, il am pe Thor, il am pe Barbos, am familie, colegi, aaaaam muuulti oameni in jurul meu. da, dar nu il mai ai pe el. ok, asa e, voi suferi, dar ma voi pune pe picioare si voi constientiza ca eu am facut tot ce am putut, l-am ridicat de fiecare data cand a fost la pamant si nu am asteptat nimic in plus, m-a invatat cum sa nu mai depind de alti oameni din jurul meu, m-a invat in perioada asta cat nu am invatat eu in toti anii astia. nu inteleg. ce nu intelegi? cum te-a invatat daca el e cu moralul la pamant? aaa, indirect. explica. bine: daca el e cu moralul la pamant, eu trebuie sa fiu cea puternica pentru amanadoi astfe incat sa ridic moralul a doua persoane mature, iar eu daca am reusit sa fac asta, sunt cea mai fericita din lume, mi-am atins targetul pe toata saptamana sau chiar luna. atat de greu este? da, cand te lupti cu morile de vant e greu sa ai un rezultat. 

Dar sunt fericita, poate e mult spus, dar sunt impacata cu tot ce mi se intampla si cu tot ce am in viata mea. Toti oamenii au un rost, totul se intampla cu un scop si vreau sa inteleaga toata lumea asta. 

Da, e antiteza, suntem antiteza, traiesc in antiteza, dar sunt si lucruri care se aliniaza. Nu suntem opusi total, ne mai intalnim cateodata si formam gri sau poate o ploaie de vara, dar totul se intampla cu un scop. La mine care e ala? Stapanirea emotiilor si intelegerea tipologiilor oamenilor. Nu pot sa-ti explic tie cum ii explic lui si nici lui cum ii explic ei. Vreau sa fiu cea mai buna versiune a mea, vreau ca oamenii sa se simta bine langa mine, indiferent cat de bine ma cunoscut. Vreau sa las un zambet pe fata oricui, indiferent cat de des m-a vazut sau am discutat. Nu vreau sa fiu ceva ce este toata lumea, vreau sa fiu ca o floare sau un zambet. Mi-as putea spune Floaret sau Zambre sau Flobet?  

inima-i îngenunchiată

Mi-ai rupt inima-n bucăți.
Știu că nu pot trece de prejudecăți,
Dar plâng, îngenunchez plângând,
Mă prăpădesc de tot, lacrimi culegând.

Crezut-am că uitarea-i ușoară,
Dar amintiri încep s-apară.
Gândurile-ncep a se sfeti în cap,
De sentimente nici nu mai încap.

Mintea haos mi-ai facut-o;
Inima, se pare, c-am pierdut-o!
Lumea pe dos a-nceput să-mi fie -
În propriul corp îmi sunt stafie.

Locul meu nu-i nicăieri,
În brațe-ți eram alaltăieri -
Semnătura ți-ai lăsat-o pe mine,
Ești răul ce mi-a făcut bine..

Dar inima-i transformată-n gheață,
Par'că doar visele mă mai țin în viață.
De tine, de tot, aș vrea să scap -
Gândurile-n ordine să-mi fie-n cap!

Ajung acasă în genunchi,
Incep a mă uita în fiecare unghi -
Ceva din mine te cheamă înapoi
Și-apoi vreau să uit de amândoi...

Inima mi-e frântă-n piept;
Sufletu-n mine e nedrept;
Totu-n mine-a-ngenunchiat..
Aș vrea să știu că te-am uitat!

Anu' nou mai bun

Poți să spui multe despre ea,
Dar nu poți spune ca are inimă rea!
Pe obrajii roșii lacrimi își varsă, 
Dar niciodata nu are fața stearsă.

Iubește mai mult decât ori și cine,
Chiar dacă n-o acceptă de la primu care vine!
Toți o știu de un copil prea visător,
Dar pentru fericire este cel mai răzbunător!

Copilul din tine

Uită-te la tine în oglindă!
Ce vezi? O față suferindă?
Ai un tine un copil frumos
Cu ochi albaștri și inimos,
Și-n păr i s-a pus soarele!
Nu sta, te rog, să-i frângi aripioarele!

Scoate-l la suprafață, la aer!
Arată-i caldură chiar dac-afară-i ger,
El nu simte încă, știe doar ce-i binele!
Nu-i strica viziunea, arată-i toate tainele,
Tainele lumii, tainele oamenilor, ale tale...
Nu-i transmite gânduri rele, îi pot fi letale!

Te rog, ai grijă de el cum n-ai avut de nimeni!
Ai grijă de el ca de mine, lasă-i pe alți semeni!
Acum ești doar și cu el, doi pici ai lumii,
E rândul vostru să fiți sângele inimii,
Lumea uită de tot, lumea uită de voi,
Dar voi să nu uitați de ei, de noi!

Ai în tine un copil ce zace-n veci,
Ai grijă de el, ai grijă cum il vindeci!

La o vorba pe... "Canicula"

Am avut ocazia să îl intervievez pe Sorin Valentin Chiperi, autorul cărţii "Caniculă": un volum plin de poezii ce inspiră iubire, erotism, informaţie şi multă ştiinţă a unui tânăr învăţăcel student. 

Bună din nou, Valentin! Sper că ai avut o zi minunată până acum pentru a fi "în formă" să îmi acorzi nişte răspunsuri cum numai tu ştii. Aş vrea să începem undeva de la un punct minim, chiar de la 0 : ce te-a adus pe această cale, cea a artei scrise ?

Salut. Mă bucur că am ocazia să îţi răspund la întrebările care urmează să mi le adresezi, dar m-ai luat cam tare de la început. Această întrebare este singura la care prefer să nu am un răspuns. 

Ce semnificaţie au poeziile tale ? Care este ideea poetică (tema) cea mai des întâlnită printre poezii ?

Pentru mine, poeziile sunt asemenea shot-urilor. Ai dat shotu', ţi-ai dat în cap şi ai plecat mai departe. În majoritatea poeziilor caut să surprind iubirea şi erotismul sub diverse forme.

Ştiu că ai şi poezii fără titlu. A fost prea greu să pui o etichetă creaţiei sau ai crezut că nepunându-le un titlu acestea vor fi înţelese altfel ?

Majoritatea nu au titlu dintr-un motiv foarte simplu: nu au nevoie; iar cele care au nevoie atârnă de un titlu care de mai multe ori ar putea fi un vers în sine.

La început , inevitabil, a fost mai greu să porneşti pe acest drum , sau.. sper să mă înşel. Cum au reacţionat părinţii, familia şi prietenii când au văzut că începi să te dezvolţi şi pe alt plan ?

Începutul nu a fost greu. Niciodată să faci ceea ce îţi place nu este greu. Majoritatea ştiau de această pasiune, când am început să mă dezvolt au început şi ei să-şi caute pasiunea, văzând cât succes îţi poate aduce. Familia m-a sprijinit pe cât posibil.

Ai avut oameni care să te descurajeze spunând "vei muri de foame dacă vrei să faci asta” sau "nu vei câştigă nici un ban din asta "? Cum ai reacţionat ?

Am avut parte şi de descurajări, dar nu m-au interesat; eram aşa de setat pe filmul meu, încât nu m-a interesat şi nu mă interesează nici în continuare.

Ştiu că sunt anumite gânduri pe care nu le poţi exprima prin cuvinte: ele pur şi simplu există şi te influenţează. Totuşi, o să îndrăznesc să te întreb: unde îţi găseşti, de cele mai multe ori inspiraţia? Te inspiră oamenii?

Toată inspiraţia îmi vine din viaţă mea şi a celor din jur. Scriu despre şi pentru oameni.

Fiind vorba între noi, tinerii artişti (nu doar ai Iaşului), cum îmbini arta cu ştiinţa exactă? Sunt atâtea discuţii contradictorii pe acest subiect - până şi eu cred că artă nu e pentru un om de ştiinţă.

Dacă ar fi să explic într-un mod plastic legătură între artă şi ştiinţă aş denumi-o că fiind un corp de om. Ştiinţa fiind scheletul, iar arta carnea. Una oferă stabilitate, iar cealaltă mişcare.

Iarnă asta a fost cam geroasă, nu a fost tocmai prea călduroasă: de ce ai ales această denumire a creaţiei, ce te-a făcut să te axezi pe acest titlu, respectiv să te opreşti la acesta?

Însăşi titlul volumului exemplifică această idée. Caniculă, pentru mine, simbolizează starea pur afectivă a omului. Imaginează-ţi valurile de căldură pe care le vezi vara în depărtare, privindu-le nu poţi face altceva decât să simţi. Aceeaşi stare am simţit-o scriind poeziile, aceeaşi stare îmi doresc să o simtă şi cititorii pentru că ea aduce o căldură oferită de focul pasiunii.

Spune-mi, te rog, de ce marea majoritate a poeziilor au rimă albă? Crezi că poeziile de acest gen sunt mai promiţătoare şi mai alese de pubicul vizat?

Forma pe care am folosit-o şi o folosesc în poezie, nu are de asemenea nicio relevanţă. Poezia care deschide volumul “Descântec de foc” este o glosă şi respectă în linii mari normele clasiciste. Rima albă pentru mine e tonalitatea şi ritmul în care îmi vin poeziile. Fiecare linie nouă înseamnă o pauză. Fiecare linie are propria ei tărie, e plină de viaţă în sine şi ar fi de ajuns doar ea.

Ai participat la evenimente pe tematici care vizează arta scrisă şi la care să cunoşti alţi artişti ieşeni, sau poate chiar din alte judeţe, şi cu care să formezi, totodată, relaţii de prietenie? La câte astfel de evenimente ai participat? Unde mai putem să asistăm la un recital de poezii?

În cadrul evenimentelor Susţineţi artiştii Ieşeni şi Noaptea scriitorilor mi-am crescut numărul de prieteni, şi folosesc termenul de prieteni şi nu amici, pentru că pe baza vorbei populare “cine se aseamănă se adună” nu poţi fi altfel cu cineva care trăieşte viaţa cu aceeaşi pasiune ca şi tine. Alături de ei pregătesc şi pregătim evenimente în fiecare luna în care dorim să arătăm că tinerii sunt interesaţi de cultură, aş putea spune că tăinuiesc o foame pe care literatură din programa şcolară nu o poate potoli. Recent, pe 1 aprilie am avut  un eveniment în Backspace Bar, iar pe 3 aprilie voi mai face o lansare de carte, neoficială, în Utopia Café de la ora 17:00.

Dacă ai avea ocazia să întâlneşti pe unul dintre scriitorii tăi preferaţi, contemporani bineînţeles, pe cine ai vrea să întâlneşti? Regreţi că nu te-ai născut mai devreme? Ce alt regret mai ai şi cum te dezvolţi personal?

Nu am niciun scriitor contemporan preferat, regret că nu m-am născut mai devreme să-l prind pe Nichita Stănescu, dar alte regrete nu mai am de nicio culoare, asta pentru că între timp particip la diverse traininguri de dezvoltare personală, iar în timpul liber mă documentez în acest domeniu.

Pe ce te axexi în viaţă şi ce motto crezi că ţi se potriveşte în mod excepţional ?

Am ajuns să-mi ghidez viaţa în jurul poeziei. E că un axis mundis pentru mine şi totul se învârte în jurul ei. Un citat, ar putea fi “Salut! Murim!”-Nichita Stănescu, deoarece surprinde familiaritatea cu care ar trebui să interacţionăm între noi ca oameni, dar şi faptul că trebuie să fim conştienţi de efemeritatea noastră.

Te rog să ne comentezi poezia care te-a fermecat cel mai mult!

Una din poeziile pe care le consider de baza în evoluţia mea artistică e “Roll the dice” – Charles Bukowski, pentru că ea surprinde kintesenta felului în care ar trebui să trăiască oamenii. Să facă ceea ce le place până la capăt, chiar dacă asta la început poate aduce multe situaţii negative.

Ce gânduri transmiţi tinerilor artişti? Dar tinerilor care doresc să se dezvolte pe alte planuri profesionale ?

Tinerilor artişti le doresc să fie conştienţi că talentul lor nu înseamnă nimic dacă ei nu munesc, iar asta se aplică şi în orice alt domeniu. Nu contează în ce direcţie ai înclinaţie, că să-ţi poţi construi muntele pe care, la bătrâneţe, să te odihneşti, trebuie să începi de pe acum să-l construieşti urcând în fiecare zi câte o piatră în evoluţia ta. Citind şi muncind.

Motiv

Viseaza  sa schimbi trecutul;
Lucreaza  sa infloresti viitorul

Have an angel

today i didnt see my heaven - u were far away from me