storyline in 2202

nu stii cu ce sa incepi, dar erai acolo, aveai in gand tot ce puteai sa transformi in cuvinte pe hartie. 

tu stii cum e sa fii intr-o antiteza? cand e negreu e si alb, cand e soare sunt si nori. asa e acum. vrei sa dormi, dar vrei sa fii treaza. cum? daca scriu minte-a mi-o ia razna? daca scriu, maine mai gandesc? daca scriu, o sa vreau sa scriu mereu? 

e aproape vara, suntem in 2202, poate mai sau mai aprilie? mai scrie. mai gandeste. mai fa ce-ti place. 

e antiteza. e roz acum. e negru mai tarziu, poate dupa 11 noaptea, nici tu nu stii. nici el nu stie. 

iti place? tu zici ca da. el zice ca nu. te vezi departe? tu zici ca da. el zice ca nu. e antiteza. 

tu razi. el zice ca plangi. el plange. tu gandesti. gandesti cum sa-l opresti. cum sa-l faci sa inteleaga ca e okay, e okay sa te simti asa. e okay sa faci ce-ti place, dar sa nu mai poti. asta inseamna sa muncesti pentru ceva ce este al tau. te consumi, consumi tot ce ai: putere, voce, lacrimi, zambete, cuvinte, liniste, nervi, extaz. e antiteza. 

se uita in ochii tai, te vede calma. tu fierbi. esti nervoasa, dar ai promis ca nu mai faci scene. esti mandra de tine ca intr-un final ai inceput sa te controlezi si sa-ti canalizezi energia in ceva constructiv. te-ai gandit deja: te-ai maturizat. nu mai dai cu piciorul? de ce? nu stii. vezi viitorul? poate da. dar vezi ce-i mai important. vezi ca poti sa ajuti. ce? cum? nu conteaza. daca il linistesti ai castigat. s-au oprit. cine? lacrimile. nu mai curg. a lasat capul jos. pe masa. rasufla. e usurat? e suparat? nu i-a iesit ce a vrut? ce a vrut? sa puna punct. si de ce nu l-ai lasat? l-am lasat, dar i-am spus sa se gandeasca cum va fi in viitor? in viitorul cui? al lui, bineinteles, de ce sa se gandeasca la viitorul meu? pai si daca voia ssa puna punct, tu de ce i-ai zis sa se uite la viitorul lui? din egoism, i-am spus si lui, am fost egoista ca nu mi-am permis sa dau cu piciorul la ceva doar pentru ca el este intr-o pasa proasta. nu te inteleg, dar el e okay? nu stiu. cum nu stii? nu stii, asa cred, a plecat sarutandu-ma si imbratisandu-ma cum o face doar cand stie ca ii sunt alaturi. deci sunteti bine? NU STIU, asa cred. te macina ca nu stii? bineinteles, i-am spus si lui, o sa ma macine mult de tot intrebarea asta, dar i-am dat timp sa se gandeasca, ca o va face: nu stiu, ca va fi bine: nu stiu, ca voi fi multumita: stiu. Oricare ar fi decizia, de mi-o va spune, va fi una buna. Pentru cine? pentru amandoi. Nu te inteleg, cum adica pentru amandoi, daca va veti desparti? exact, ne despartim pentru ca el considera ca sunt o povara, ca trebuie sa se gandeasca si la mine si ca nu are timp de asta. pai si tu cum vei fi bine daca stii ca de asta va veti desparti? pentru ca eu nu caut sa fiu o povara, iar atat timp cat cineva ma vede ca pe-o povara, deja nu mai sunt eu: nu am cerut niciodata atentie, ajutorul sau altele astfel incat sa devin o povara, consider ca am fost puternica si emotiva, exact cat trebuie, poate mai mult din toate cateodata, dar nici nu am ajuns in punctul in care cineva sa ma considere o povara - sa nu uitam de ce am plecat din Iasi. 

si ce faci? traiesc ca si pana acum, poate cu mai multa energie, pentru ca e soare. eu nu te inteleg si cred ca nimeni nu o face: cum reusesti? sa traiesc? nu asta, e clar respiri. exact. dar duminica ai avut un episor in care trebuia sa o iei de la capat si cu toate astea tu ai fost super bine si ti-ai vazut de activitatile de zi cu zi. si ce e rau in asta? nu e rau, dar nu realizezi? ca ce? ca reprimi tristetea si suferinta? aaaa ba nu, nu reprim nimic, asta nu veti intelege niciodata si vad ca nici tu, care ma cunosti de-atata timp nu intelegi: nu voi reprima niciodata nimic, sunt constienta de tot ce se intampla in jurul meu, sunt constienta ca ce am acum maine pooof pot sa nu mai am, dar stii ce voi avea tot restul vietii mele? ce? optimismul pe care l-am capat dupa toate cele intamplate, el nu ma va parasi niciodata atat cat eu am grija de el. dar daaaar, oameni, ai nevoie de oameni, de iubire, de energie, ce faci daca nu ii mai ai maine? daca nu-i mai am, #ayaye, nu ii pot obliga sa stea langa mine, atat timp cat nu mai sunt langa mine inseamna ca ei au renuntat la mine. pai ce, tu nu renunti la ei? eu nu renunt la oameni, ma gandesc la ei mereu, le mai dau un semn din cand in cand, celor care stiu ca tin la mine si care nu au renuntat la mine. e iubitul tau! asa si? cum asa si... maine poate vei fi singura? nope, nu voi fi, am oameni in jurul meu, il am pe Thor, il am pe Barbos, am familie, colegi, aaaaam muuulti oameni in jurul meu. da, dar nu il mai ai pe el. ok, asa e, voi suferi, dar ma voi pune pe picioare si voi constientiza ca eu am facut tot ce am putut, l-am ridicat de fiecare data cand a fost la pamant si nu am asteptat nimic in plus, m-a invatat cum sa nu mai depind de alti oameni din jurul meu, m-a invat in perioada asta cat nu am invatat eu in toti anii astia. nu inteleg. ce nu intelegi? cum te-a invatat daca el e cu moralul la pamant? aaa, indirect. explica. bine: daca el e cu moralul la pamant, eu trebuie sa fiu cea puternica pentru amanadoi astfe incat sa ridic moralul a doua persoane mature, iar eu daca am reusit sa fac asta, sunt cea mai fericita din lume, mi-am atins targetul pe toata saptamana sau chiar luna. atat de greu este? da, cand te lupti cu morile de vant e greu sa ai un rezultat. 

Dar sunt fericita, poate e mult spus, dar sunt impacata cu tot ce mi se intampla si cu tot ce am in viata mea. Toti oamenii au un rost, totul se intampla cu un scop si vreau sa inteleaga toata lumea asta. 

Da, e antiteza, suntem antiteza, traiesc in antiteza, dar sunt si lucruri care se aliniaza. Nu suntem opusi total, ne mai intalnim cateodata si formam gri sau poate o ploaie de vara, dar totul se intampla cu un scop. La mine care e ala? Stapanirea emotiilor si intelegerea tipologiilor oamenilor. Nu pot sa-ti explic tie cum ii explic lui si nici lui cum ii explic ei. Vreau sa fiu cea mai buna versiune a mea, vreau ca oamenii sa se simta bine langa mine, indiferent cat de bine ma cunoscut. Vreau sa las un zambet pe fata oricui, indiferent cat de des m-a vazut sau am discutat. Nu vreau sa fiu ceva ce este toata lumea, vreau sa fiu ca o floare sau un zambet. Mi-as putea spune Floaret sau Zambre sau Flobet?