Make tea, not war

De câteva săptămâni nu am mai pus mâna pe stilou şi nici pe vreo foaie albă, pentru că mi-a fost frică ca nu cumva să nu mai pot dezvolta măcar o idee, apăi să mai scriu o foaie întreagă. De ce nu respectăm nici una din aceste cerinţe: Make tea, not war! sau Love yourself. ?

Pentru că foarte puţini le cunosc. Defapt, le ştim doar noi, cei care le şi practicăm. Am ajuns la limita disperării.

Am ajuns să urăsc oamenii: 'Mulţi oameni, puţină omenie!'

De ce?!

Pentru că nimeni nu ştie ce înseamnă pacea cu ceilalţi şi mai ales, nu ştie niciunul se înseamnă pacea cu sine.

Port un război cu mine de la o vârstă fragedă, poate că asta a fost cea mai bună lecţie primită şi învăţată de mine până acum, şi a fost şi cea mai dură palmă pe care am primit-o vreodată.

Am renunţat să mai critic sau să mai fac reproşuri, pentru că mi-am dat seama că foarte mulţi oameni nu sunt în stare să privească criticile ca fiind constructive. În sfârşit nu-mi mai pasă de răutatea altora, nu-mi mai pasă nici cât de prost ar vrea cineva să mă simt în propriam piele. În ultimul timp am primit cele mai de preţ sfaturi din partea celor mai iubitori oameni, din partea părinţilor mei. Am realizat că oricâte predici mi-ar ţine, într-o bună zi le voi pune şi eu în practică şi voi ţine cont de ele. 

Până la urmă, pe tatăl meu, în sfârşit îl văd ca pe un erou al zilelor noastre, fără super-puteri, iar pe mama, această fiinţă specială, ca pe o regină. Defapt, ea este regină şi ca pe o cea mai bună prietenă. Mi-am dat seama că tot ce fac, fac pentru mine, nu pentru alţii şi că părinţii dau cele mai bune sfaturi EVER!!!