Sa treci mereu prin aceleasi locuri ca un robotel, sa nu dai importanta nici macar ierbii care se usuca in fata ta, zapezii care acopera pamantul ca un voal alb, este ca si cum ai fi gol pe din-nautru. Sa nu vezi si sa nu crezi in raul din ochii oamenilor. Nici sentimentele ce li se scurg pe piele si pe haine. Sa le vezi doar fata. Doar hainele. Sa nu le vezi povestile ascunse sub niste zambete, ascunse de cateva cicatrici sau de niste ochi albastri ca o mare in miezul unei zile secetoase! Sa vezi nasul carn si ascutit al unui batran, dar sa nu-i vezi taietura de pe obrazul rosu si zbarcit de vant. Sa iubesti fizicul si nu caracterul, e ca si cum ai iubi un om, surd, mut si orb, de-odata. :)
Sa alegi o curva pe care nu o duce capul, in locul unei tinere inteligente care pentru ea, nu totul se rezuma la sex si la bani, te poti cosidera deja un prost, o JAVRA, care cauta in femeie doar satisfactie trupeasca, nu si sufleteasca, te poti da deja pierdut in lumea prostilor.
Te uiti in jur, si pe campul alb, observi un cal. Il observi destul de repede, cu toate ca culoare sa e alba, dar e imbacsit in noroi. Coada sa, nu mai e de un alb rasfirat, acum e de un amestec intre alb si maro. Spatele, burta, coama, pulpele, toate au culoare acestui amestec ingrozitor. Dar la prima vedere, il vezi alb. Un cal maestuos, picioare lungi care alearga necontrolate pe campul alb, de parca ar fi ringul sau de dans si ar invita toti fulgii de nea sa-i fie parteneri. Un cal fericit. Zburdalnic chiar. Ma uit mai atent. Ochii ii sunt rosii. Deja s-a obisnuit cu fulgii de zapada si cu vantul care-i intra in ochi. Si inca acea culoare maronie e pe el. Mi-l imaginez ca un inorog! Un corn in frunte, o coada si o coama deasa si alba, si cu copitele acoperite de par!! Doamne, cat de frumos poate fi un cal alb!!
No comments:
Post a Comment