Friday, December 6, 2013

Primii fulgi de nea

   O zi minunata de decembrie, cand bomboanele vor incepe sa se imparta prin scoli, vinul si sampania vor curge in pahare spre seara, intr-o sarbatoare ca si aceasta, Sf. Nicolae.
   Adultii (cand spun adulti, ma refer la parinti) au asteptat acest sfarsit de saptamana, aceasta zi, pentru a chefui impreuna cu prietenii, iar copii -ah, minunatii de noi- am asteptat aceasta dimineata pentru a ne trezi cu noaptea in cap, a ne duce, spre ghetutele frumos curatate si cremuite ( nu-l puteam astepta pe Mos Nicolae cu ghetutele murdare) abia dezmortiti din somnul cel adanc, dupa cadourile ce erau lasate de Mos pentru noi, acesti copii cuminti care, impropriu zis, am fost cuminte tot anul pentru aceste daruri semnificative.
   M-am trezit cu ajutorul alarmei mele nesuferite din fiecare dimineata, urmata de un mesaj de la I.: "Neata! A venit mosul?" - Nu stiu, abia m-am trezit, dar da, sigur a venit. La tine? Venise, cu dulciuri, ma asteptam sa vina si la mine cu aceleasi daruri, si cu acele fructe nemaipomenite care ma conduc spre spiritul minunat al Craciunului!
  Ziua incepuse perfect, pana cand am iesit din casa si am vrut sa-mi pun castile in urechi.... Nu gaseam o casca.... Iubita mea Michelle (puiutul meu de pisica, negru), in timpul noptii, mi-a rontait o casca... MINUNAT. Cate vorbe "bune" au iesit din gura mea la adresa ei, Doamneee..
   Ajung la scoala, gata sa intru in clasa cu piciorul drept, tipand, sa auda toti, versul pe care il fredonam : Tell me that you need me; dar nici bine nu deschid usa, ca deja sunt "intampinata" cu un calduros stil de muzica pe care-l iubesc: manelele!! Fie. Ma integrez si incepem toti panarama.
   Trecem peste cele 6 ore de scoala, pentru ca stiu ca, nu doar mie mi se par plictisitoare! Dupa ore, era vorba sa ma intalnesc cu o buna prietena, cu care nu ma vazusem de ceva timp, asa ca o iau pe M., care ma asteptase afara, cu mine. Eram 3 fetisoare care radeam de pocneam la glumele rostite de una dintre noi. Printre aceste glume, se strecurau si gandurile care ne framantau, si ne 'linisteam' una pe cealalta.
   Trec foarte repede cele 60 de minute petrecute impreuna iar B. se indreapta spre casa, pe jos, iar eu cu M., spre statia de autobuz din Piata Unirii. In aceasta statie, ma intalnesc cu o buna prietena din copilarie, pe care nu o mai vazusem de 8-9 ani. Ziua era din ce in ce mai buna.
  Urcam in autobuz, mergem 2-3 statii, ajungem in statia de la Moldova Mall, iar M. imi spune: Api, ninge, uita-te. Ma uit pe geamul jegos al unui autobuz R.A.T.P., si intr-un colt al acestuia, pot vedea clar afara, si vad primii fulgi de nea. In stanga autobuzului, pe geamul care priveam afara, erau 2 masini, fiecare a cate 3 persoane. Cele 6 persoane, zambeau privind minunati fulgii de omat ce cadeau pe geamul masinii. Ma uit in autobuz, cele 10 persoane care mai erau in autobuz, toate priveau pe geam, minunati de acesti fulgi. Atunci, ii spun lui M.: Stiu ce voi scrie diseara pe blog!! Si ea, zambind imi spune: Si acum, tot cu mine esti!. Simtindu-ma minunat cand sunt cu ea, ii iau mana bagata intr-o manusa si-i spun: Stii cum se spune: cele mai importante momente din viata unui om, se petrect alaturi de cel mai bun prieten! 

No comments:

Post a Comment