Plimbare

Trecând pe drum în colo-coace, 
văzând iubirea cum se-ntoarce 
pe-un drum suflat cu amintiri; 
pe-un drum iubit doar din priviri. 

Te am pe tine lângă mine- 
orbit de gesturile-mi cretine- 
iubindu-mă c-un zâmbet sfârtecat 
c-un strop de viaţă, de mult uitat. 

Margareta-ţi stă în geam şi plânge- 
vede cum iubirea iar învinge, 
că doru' a fost şi el departe 
şi că între doi nu se mai împarte. 

Dar, Doamne, unde-i vlaga din poveste, 
când ea doar creşte şi nu vorbeşte? 
Are flacăra ce-i arde-n corzi 
Da'-i înconjurată doar de surzi.