Privesc.. privesc in gol!
Privesc de pe scaunulul din camera mea, afara! Dar in zadar! Tot ceea ce pot vedea, e ceata. Parca privesc prin ochii unui orb. Doar din instinct imi dau seama unde e Soarele sau Luna... e seara, nu vad... nu vad stele, nu vad Luna, nu vad nimic pe cer!
Ador linistea din miezul serii. Iubesc sa dau o forma neconventionala tuturor lucrurilor din fata mea, cu ajutorul Lunii - o lumina argintie, parca aprinsa de un reflector urias. Sa vad cum linia orizontului dispare in negru, in abis! Ma trec fiorii... intunericul se lasa prea brusc peste orice, si peste oricine. Macar de nu eram singura. Ma las usor pe spate si privesc cerul. Luna isi face intrarea de dupa cortina formata din nori si stelele se ivesc una cate una!
Dar totusi, SUNT SINGURA!!
No comments:
Post a Comment